Trustul Editura Orizonturi

Curiozităţi despre scriitori români – Nicolae Iorga

Nicolae IORGA (1871-1940) – istoric, memorialist, poet, dramaturg, critic şi istoric literar, fiu de avocat, învaţă să citească singur; debutează la 14 ani, în ziarul Românul al unchiului său, Manole Arghiropol (1885).

Urmează şcoala primară şi gimnaziul la Botoşani, apoi Liceul naţional din Iaşi, unde îşi dă şi Bacalaureatul (1888). Facultatea (secţia istorico-literară) o termină într-un singur an (1889), la Iaşi, magna cum laude. Urmează cursuri de specializare la universităţile din Paris, Berlin şi Leipzig; absolvă Ecole pratique des hautes Etudes (1892) şi îşi ia doctoratul la Leipzig (1893).

Colaborează cu Revue historique şi Revue de l’Orient latin, adună documente şi iniţiază colecţii, precum Acte şi fragmente cu privire la istoria romanilor sau Notes et extraits pour servir à l’histoire des croisades au XV-ème siecle.

Profesor la Universitatea din Bucureşti, din 1894; membru corespondent al Academiei Române (1897). Atras de publicistică, scrie (în prima tinereţe) la câteva publicaţii socialiste, după care se orientează către cele cu program naţional: România Jună, L’independence roumaine şi, din 1903, la Semănătorul, din care face o adevărată tribună pentru un program literar distinct; program urmat şi de alte reviste întemeiate de el: Neamul românesc, Floarea darurilor, Drum drept, Cuget clar s.a. Recunoscut pe plan mondial pentru valoarea sa de istoric, redactează pentru colecţia Istoria statelor europene (1905), The Byzantin Empire (1907) şi Geschichte des Osmanischen Reiches (1908). Scrie şi publică într-un ritm extrem de susţinut: şapte cărţi în 1905, 33 în 1910, 29 în 1912, 300 între 1920-1940.

Membru al Academiei Române (1910), Doctor honoris causa al mai multor universităţi, membru al Academiei franceze, poloneze, iugoslave etc.; ţine conferinţe şi participă la congrese internaţionale (în Europa şi Statele Unite). Creează Fundaţia Iorga, Universitatea populară de la Vălenii de Munte, Şcoala romană de la Fontenay-aux-Roses, Casa Romena de la Veneţia etc. Preşedinte al Comisiei Monumentelor istorice, decan, rector, senator de drept, prim-ministru. În dimineaţa zilei de 27 noiembrie 1940 este asasinat de o echipă a morţii legionară, lângă comuna Strejnic.

Scriitor total, Iorga este în egală măsură omul întregului, cât şi al părţilor: personalitatea sa extrovertită nu poate concepe o distribuire a muncii; el vrea sa facă totul, să gândească şi să regândească totul.

Om predestinat să fondeze, Iorga este un ctitor. Dar, dacă în istorie şi în istoria literară rolul său e de netăgăduit, în domeniul creaţiei propriu-zise rămâne un scriitor minor: privită în ansamblu, poezia lui este în mare măsură mimetică, prelungind anacronic filonul paşoptist-romantic; nici opera dramatică, scrisă în cea mai mare parte în versuri, nu reuşeşte să mişte spectatorul contemporan.

Adevărata sa creaţie în beletristică rămâne literatura de călătorie, în care a lăsat pagini de autentică vibraţie în faţa peisajului, a oamenilor şi, mai ales, a operei lor. Când se întoarce la uneltele istoricului, investigând epoca veche şi modernă a literaturii române, rezultatele sunt pe măsura vastului său orizont interpretativ, iar contribuţiile sale – covârşitoare: practicând o critică culturală, în strânsă legătură cu epoca şi cu factorii formativi ai unei personalităţi, Iorga este creatorul istoriei culturale româneşti pe care o domină prin lărgimea orizontului său.

V-ar putea interesa şi:  

Pe treptele tronului

100 teme de cultură generală din istoria gândirii

Please follow and like us:
Read More