Înțelepciunea nebunului

Înțelepciunea nebunului

Înţelepciunea nebunului. Sfârşitul şi transfigurarea lui Jean-Jacques Rousseau. Precursor al romantismului, Jean-Jeaques Rousseau avea să fie considerat drept părinte al literaturii moderne, dar şi al ideologiei iacobine prin conceptele sale filozofice, ce au stat la baza Revoluţiei franceze din 1789. El a devenit o figură legendară nu numai… prin aceste calităţi de necontestat, ci şi datorită nesfărşitelor controverse declanşate de misterul ce i-a învăluit moartea. Subiectul l-a inspirat pe Lion Feuchtwanger,care a scris un roman de mare substanţă, considerat a fi punctul culminant al creaţiei sale literare.”Înţelepciunea nebunului” are calitatea de a releva întregul proces de transfigurare a omului-Rousseau în simbolul-Rousseau. Începută cu prezentarea unui bătrân bolnav, supus şovăielilor,slăbiciunilor, degradării lente, şi continuată cu descrierea împrejurărilor procedurii unui deces suspect, în contextul unor josnice lupte familiale, cartea relevă, într-un final apoteotic, ridicarea din cenuşă a unui idol. Pentru că la 11 ani după trecerea sa în nefiinţă, în 1789, Jean-JacquesRousseau a devenit idolul revoluţionarilor francezi, un adevărat apostol, autor de argumente şi lozinci mobilizatoare, mulţumită cărora iacobinii au triumfat. O carte de excepţie scrisă de un autor celebru despre un personaj mitic ce evidenţiază puterea de înălţare a spiritului deasupra a tot ce este material şi efemer.